NOI TENDINTE ALE TERORISMULUI ISLAMIC INTERNATIONAL – AL’QAEDA
In anii ’80, rezistenţa afgană, cu ajutorul SUA, al Arabiei Saudite, dar şi al unor state europene a dezvoltat o reţea mondială de recrutare şi sprijin, Al’Qaeda al-Sulbah (“Baza eternă”).
După retragerea sovietică din Afganistan, conducerea acestei reţele, care a antrenat, înarmat şi sustinut financiar mii de luptători musulmani a fost preluată de Oslama bin Laden.
Prin prisma dovezilor prezentate la procesele din urma atentatelor din 11 septembrie, analiştii politici pe probleme de terrorism Phil Hirshkorn, Rohan Gunaratna şi Ed Blanche au examinat în lucrarea “ Al’Qaeda – The Origins” geneza, metodele operaţionale şi structura organizaţională a reţelei Al’Qaeda.
Al’Qaeda este un conglomerat de celule operaţionale la nivel mondial, celule care acţionează asemenea unei reţele.
Dintre bazele Al’Qaeda mentionăm state ca Algeria, Maroc, Egipt, Turcia, Iordania, Tadjikistan, Uzbekistan, Siria, China (provincia Xinjiang), Pakistan, Bangladesh, Malaezia, Myanmar, Indonezia, Filipine ( Mindanao), Liban, Irak, Arabia Saudită, Kuweit, bhrein, Yemen, Libia, Tunisia, Bosnia, Kosovo, Cecenia, Dagestan, Kashmir, Sudan, Somalia, Kenya, Tanzania, Azerbaidjan, Eritrea, Uganda, Etiopia, Fâşia Gaza.
Originile Al’Qaeda
Incă de la crearea ei in 1988, Al’Qaeda a fost condusă şi dirijată de Osama bin Laden, acesta fiind principala forţă a motorului acestei organizaţii.
Osama Bin Laden, alias Osama Mohammad Wahad, alias Abu Abdallah, alias Al Qaqa, născut în 1957 este fiul lui Mohammad bin Awdah bin Laden, originar din Yemen.
A studiat la Universitatea Regele Abdul Azziz din Jedda, Arabia Saudită,1 avându-l ca mentor pe Abdullah Azzam, un Palestinian de origine iordaniană, o figură
influentă în cadrul Frăţiei musulmane, fiind considerat liderul spiritual al Hamas, dar şi pe Mohammad Qutb, fratele lui Sayyd Qutb.2
După absolvirea facultăţii, Osama bin Laden a devenit foarte religios, în anii ’80 ajungând în Afghanistan în timpul conflictului sovietic.
In 1982-1984 Azzam a fondat Maktab al Khidmat lil-mujahidin al-Arab ( MAK) sau Al’Qifah, grupare conscută şi sub numele de Biroul afgan, al cărei finanţator principal era Osama bin Laden, considerat adjunctul lui Azzam, aflat atunci la conducerea MaK.
Intre 1984-1986, în timpul afluxului masiv de populaţie din Afganistan spre Pakistan, Osama bin Laden a călătorit foarte mult în lumea arabă, strângând fonduri pentru susţinerea luptei mujahadine împotriva sovieticilor. A recrutat câteva mii de tineri musulmani de origine arabă, transferând prin intermediul MaK resurse financiare şi materiale de câteva miliarde de dolari SUA luptătorilor din Afganistan (MaK colabora îndeaproape cu ISI – Serviciile Secrete pakistaneze, cu guvernele saudit şi egiptean, dar şi cu vasta reţea a Frăţiei Musulmane).
Un alt personaj important pentru lumea islamistă care folosea resursele MaK pentru a recruta mujahadini pentru lupta anti-soviectică era Umar abd al-Rahman, liderul spiritual al grupului islamist egiptean Al-Jihad.3
Eforturile financiare de ajutor şi luptă au fost asistate de două bănci: Dar al Mal al Islami (fondată de fratele prinţului saudit Turki, prinţul Mohamad Faisal), şi Dalla al Baraka (fondată de cumnatul prinţului Fahd în 1982). Băncile transferau fondurile către douăzeci de ONG-uri, din care cel mai cunoscut era Organizaţia Internaţională Islamică, aflată, asemenea altor câteva organizatii non-guvernamentale din aceste structuri sub patronajul Ligii Islamice Mondiale, conduse de Mufti-ul Abdul Azziz bin Baz.
MaK s-a folosit de această vastă structură guvernamentală, dar şi de acoperirea dată de organizaţiile non-guvernamentale pentru a-şi crea o bază independentă, capabilă să actioneze la nivel global, bază care beneficia şi de acoperirea dată de o reţea de moschei şi organizaţii caritabile aflate in diverse locaţii din Europa, America, Asia, Africa.
Odată cu retragerea sovieticilor din Afganistan, Bin Laden decide să formeze un grup care să faciliteze unirea lumii musulmane sub o singură entitate. După asasinarea doctorului Azzam în septembrie 1989, după retragerea trupelor sovietice din Afganistan şi instalarea la Kabul a unui guvern pro-comunist, condus de Najbullah, MaK îşi întăreşte poziţiile pentru a contracara guvernul pro-comunist nou-instalat şi pentru a susţine alte campanii pro-musulmane la nivel mondial.
Al’Qaeda preia de la MaK nu numai ideologia pan-islamistă, dar şi vasta reţea financiară şi expertiza tehnică mobilizată în timpul campaniei anti-sovietice, pe care o va dezvolta în perioada imediat următoare finelui conflictului afgano-sovietic, conducerea revenindu-I lui Osama bin Laden şi lui Ayman al-Zawahiri, care, în anii ’80 reprezenta Al’Jihadul egiptean ca şef de operaţiuni.4
In 1989, Osama bin Laden s-a întors în Arabia Saudită pentru a ajuta la crearea primului grup jihadist din Yemenul de Sud, sub conducerea lui Tariq al Fadli.
Intre timp, la conducerea Sudanului vine Frontul Islamic Internaţional condus de Hasan al Turabi, care trimite o delegaţie în Pakistan. Osama bin Laden îşi mutase deja baza în Sudan, unde rămâne până când, la insistenţele comunităţii internaţionale este foţat să plece în Afganistan.
Oganizaţia
La nivel vertical, Al’Qaeda îl are în centru pe Osama bin Laden, urmat de alti lideri şi lideri ai grupurilor constituente, la nivel orizontal, organizaţia este integrată cu 24 de grupuri constitutive.
Bin Laden este succedat de Shura majlis, un consiliu consultativ, căruia I se subordonează patru comitete: militar, religios-legal, financiar şi media, care au rămas identice la nivel organizaţional incă din 1998, data bombardării ambasadelor americane din Africa.
Numărul de membri al’Qaeda este estimat la 4.500-5.000 de oameni, antrenaţi în tabere ca Khost, Mahavia, Kabul, Jalalabad, Kunar, Kandahar, Tora Bora, Liza sau aflaţi în cellule operaţionale sau de sprijin din Italia, Germania, Anglia, Canada, Rusia, SUA, Tanzania, Kenya, Yemen, Albania, Somalia, Eritrea, Sudan, Filipine, etc.
Majoritatea membrilor Al’Qaeda provin din două grupări egiptene: Gamaa al’ Islamyia şi Al Gamaa al Islamyia, dar şi din două grupări algeriene: GIA lui Antar Zouabri şi Groupe Salafiste pour la Predication et le Combat ( GSPC) condus de Hassan Hattab.
Deasemenea, Bin Laden şi-a creat legături cu cu Jaish Aden Abin al Islami, din yemen dar şi cu membrii câtorva mici partide salafiste din Tunisia, Libia, Maroc ( încă din 1997).
Alte organizaţii constituente sau afiliate Al’Qaeda sunt Jamaa essalafya lid Daawa Q it Al, En Nahda, Sipah e Sahaba Kashmir, Hizb-al-Islami – din Kasmir, Harakat-ul Mujahadin şi Harakat –ul Jihad ibn Kashmir, Hezbollah, în Liban, Hamas, în Teritoriile Ocupate şi Partidul Islamic din Turkistan.
Celulele operationale Al’Qaeda, aflate sub conducerea lui Mohammed Atef sunt formate din comandouri de atentatori sinucigaşi.
Al’Qaeda are şi un Serviciul de Securitate, condos de Mohammad Mousa.
Caracteristic Al’Qaeda este caracterul ei cameleonic, aflat în permanentă schimbare în raport cu mediul geo-politic, strategic şi cultural, prin urmare, organizaţia este foarte dificil de scindat, analizat şi infiltrarea este aproape imposibilă, ddin cauza caracterului închis şi exclusivist.
Imposibilitatea anihilării Al’Qaeda este dată deci de fluiditatea şi structura ei dinamică, alături de ceea ce Rohan Gunaratna numea “ cei patru piloni ai rezistentei Al’Qaeda”5:
“- simbolul rezistentei impotriva dominatiei occidentale
mentinerea unei legaturi operationale si de comunicare cu cele mai importante grupuri teroriste ale lumii
sustinerea statala
identificarea gruparii cu lumea musulmana, prin prezenta ei in toate aspectele vietii musulmane”
Surse de finanţare
Terorismul reprezintă o manieră necostisitoare de a face declaraţii publice (politic, economic, social şi cultural) la nivel larg şi cu un public masiv, tacticile teroriste fiind considerate ca metode extrem de eficiente din punctul de vedere financiar pentru realizarea scopurilor propuse, în timp ce redresarea de pe urma atacurilor teroriste este un fenomen extrem de costisitor.
Este cunoscut faptul că atacurile teroriste din 11 septembrie au costat între 300 şi 500.000 de dolari SUA6, atacul împotriva USS Cole a costat doar 50.000 de dolari SUA7, în timp ce costurile la nivelul economiei SUA au fost de 105 miliarde dolari SUA8 ( numai în cazul atacurilor de la New York), iar strategia de contra-terorism costă guvernul American 1.2 miliarde dolari SUA lunar.9
Chiar dacă discrepanţa la nivel financiar între costurile atacurilor şi consecinţele lor este notabilă, un element important în caracteristicile operaţionale ale organizaţiilor teroriste îl constituie baza financiară. Astfel, un grup terrorist care acţionează pe un teritoriu extins are nevoie de mai multe fonduri decât un grup care acţionează la nivel local. Crearea unei baze şi infrastructuri financiare stabile şi complexe este un fator esenţial pentru existenţa unui grup terorist eficient.
Infrastructura financiară a Al’Qaeda este foarte bine reprezentată la nivel global prin organizaţii care se ocupă de strângerea de fonduri, tipuri variate de conturi, în care donatorii importanţi (la nivel statal şi non-statal depun contribuţii semnificative), firme-ecran care se ocupă cu spălarea banilor proveniţi din acţiuni ilicite. Cu toate acestea, specialiştii ONU pe probleme de finanţare teroristă atestă caracterul evolutiv şi nu revoluţionar al imperiului financiar Al’Qaida.10; astfel, cu excepţia folosirii reţelelor de internet pentru colectarea de fonduri, metodele Al’Qaida de colectarea, depozitare şi transfer de fonduri sunt tipice terorismului clasic, structura grupului fiind una hibridă.11
Al’Qaeda împrumută tipare financiare de la organizaţiile deja existente, inclusiv de la corporaţiile multinaţionale, organizaţiile non-guvernamentale, cartelurile internaţionale sau grupurile teroriste operative la nivel internaţional, creându-şi astfel o structură financiară robustă, complexă, capabilă să se adapteze unei varietăţi de “terenuri” financiare.
Dezvoltarea reţelei financiare Al’Qaeda
Sursele de finanţare Al’Qaeda variază între susţinerea statală (în cazul guvernului Taliban sau a Sudanului, Iranului sau Pakistanului), averea personală a lui Osama bin Laden şi firmele-ecran ( spălare de bani, şantaj, traffic de arme şi droguri, prostituţie, cazinouri, etc.)
Ininte de analizarea surselor de venituri ale Al’Qaeda trebuie menţionat feptul că doctrina Al’Qaeda presupune existenţa de celule auto-finanţate în toate situatiile, mai puţin la nivel operaţional, prin urmare Al’Qaeda presupune existenţa unei diviziuni clare în procesul de achiziţionare de fonduri.12
Partea centrală a organizaţiei se ocupă cu strângerea de fonduri pentru finanţarea atacurilor, achiziţionarea de arme, antrenamentul, elementele de propagandă, în timp de celulele trebuie să se auto-susţină finaciar mai puţin la nivel operaţional (sau, în unele situaţii şi la nivel operaţional, dar în cazul unor operaţiuni minore).13
Celulele nu primesc direct fonduri din donaţii, cu toate că moscheile sau alte organizaţii le oferă ajutor la nivel local.14
Experţii americani pe probleme de terorism atestă faptul că, în stadiu incipient, celulele teroriste sunt dotate cu o sumă de bani pe care să o folosească pentru a se integra în mediul respectiv, pentru ca mai apoi să se poată auto-susţine financiar.15In cazul în care celulele respective sunt operative într-o misiune, sediul central al organizaţiei le oferă sprijin financiar suplimentar, însă, în caz contrar, celulele neoperaţionale recurg la mijloace proprii pentru a se putea finanţa: fraudă cu cărţi de credit, furt de maşini, falsificare de documente, traffic de ţigări, alcool sau droguri.16
Celula teroristă responsabilă pentru atacurile din 11 martie 2004 de la Madrid se ocupa cu traficul de opiu pentru finanţarea operaţiunilor sale.17
Colaborarea cu reţelele transnaţionale de crimă organizată:
Tendinţa actuală a terorismului internaţional reprezentat de Al’Qaeda este aceea a întăririi colaborării cu reţelele transnaţionale de crimă organizată; chiar dacă cele două sectoare au vocaţii diferite, ele folosesc strategii similare pentru a-şi promova operaţiunile.
Relaţiile Al’Qaeda cu cartelurile criminale din America de Sud sau Asia au drept scop spălarea de bani, traficul şi achiziţionareda de arme.
“The biggest links are with rebel groups that also served as diamond smuggling networks in western Africa, to including the Revolutionary United Front (RUF) and Unino Nacional para a Independencia Total de Angola (UNITA)”18
Internetul:
Conform Strategiei Naţionale de Spălare de Bani din 2003, Al’Qaeda foloseşte internetul pentru atragerea de fonduri prin:
“—solicitari directe din partea organizatiei
-- exploatarea organizatiilor caritabile
-- strangerea de fonduri prin criminalitate electronica- furt de identitate sau golirea conturilor electronice
--organizarea de evenimente caritabile si strangerea de fonduri”19
Transferuri de bunuri şi stocare de capital:
Pentru transferul de fonduri către zonele care au nevoie de sprijin financiar, în funcţie de nevoile celulelor respective, dar şi de factorii de risc inerenţi unui astfel de transfer, Al’Qaeda foloseşte o serie de metode: sistemul finaiciar global, sistemul bancar Islamic, hawalas- sistemul subteran de transfer de bani, sau chiar transferurile ilegale de bani gheaţă, comerţul illegal cu aur, diamante sau stupefiante20.
Sistemele bancare internaţionale şi Islamice:
Sistemul bancar internaţional oferă o largă varietate de servicii financiare, bazate în primul rand pe siguranţa transferurilor, absenţa oricăror riscuri, devenind astfel prima alegere a organizaţiilor teroriste, Al’Qaeda nefăcând excepţie.
Unul din elementele esenţiale ale infrastructurii finaiciare Al’Qaeda este reprezentat de Banca de Credit şi Comerţ Internaţional, fondată de bancherul pakistanez Agha Hassan Abedi in 1972, cu sedii în Insulele Cayman şi Luxemburg, adevărate paradisuri financiare21.
La închiderea băncii, în 1991, “investigators found accounts belonging to bin Laden, as well as to other individual alleged terrorists, terror groups, arms smugglers and drug cartels”.22
Din 1995 Al’Qaeda îşi îndreaptă atenţia către sistemul bancar internaţional, cu accent deosebit pe paradisurile fiscale europene şi africane23, dar şi către sistemul bancar Islamic din Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, care ţinea cont de elementele tradiţionale islamice în transferurile financiare..
Inainte de demararea operaţiunii “Enduring Freedom”24, Al’Qaeda era în totalitate organizată de Osama bin Laden. Operaţiunile de comadă, control, coordonare cu organizaţii afiliate Al’Qaeda şi operaţiunile administrative erau facilitate de o serie de comitete administrative din corpusul organizaţiei, dintre care un rol foarte important îl avea Shura Majlis, un corpus consultativ, al cărui scop era permiterea si facilitarea comunicării şi inter-relaţionării grupurilor teroriste afiliate Al’Qaeda cu grupul-central.25
Aceste grupuri organizaţionale s-au aflat într-o permanentă dezvoltare, convergând în anii ’90, când baza Al’Qaeda se afla încă în Sudan.26
Insă, după Enduring Freedom, statutul Shura Majlis a rămas neclar pentru analiştii politici pe probleme de terorism şi securitate internaţională, tendinţa subliniată de aceştia fiind către o limitare a prerogativelor Shura Majlis, dar şi a prerogativelor celorlalte grupuri administrative din interiorul Al’Qaeda, pe fondul pierderii unei baze statale sigure, reprezentate de guvernul Taliban din Afganistan.
Structura organizaţională Al’Qaeda
Partea financiară cădea în slujba a două comitete din cadrul acestei structuri: Comitetul financiar şi Comitetul pentru achizitionari externe. Rolul comitetului financiar era acela de a se ocupa de chestiuni organizaţionale majore, cum ar fi dezvoltarea unor resurse financiare suficient de masive pentru susţinerea operaţiunilor Al’Qaeda, susţinerea financiară a operaţiunilor Al’Qaeda şi a operaţiunilor organizaţiilor afiliate ei.27 Mustafa Ahmed al-Hawsawi, responsabilul financiar pentru atacurile din 11 septembrie se presupune a fi fost şi la comanda Comitetului financiar.28
Comitetul financiar era format din bancheri profesionişti, responsabili financiari şi contabili, majoritatea lor fiind capturaţi sau ucişi în operaţiunile americane împotriva Al’Qaeda.29
Cel de-al doilea grup cu responsabilităţi financiare, Comitetul pentru achiziţionări externe se ocupa de achiziţionarea de arme şi echipament tehnic ce nu putea fi achiziţionat din Afganistan sau Sudan.30
Fiecare operaţiune avea responsabilul ei financiar, dar şi o întreagă armată de subordonaţi ai acestuia – Soliman Biheiri, un important susţinător financiar al Al’Qaeda şi Hamas a jucat un rol esenţial în finanţarea şi administrarea financiară a atentatelor cu bombă asupra ambasadelor americane din Kenya şi Tanzania, în 1998.31
In ciuda capturării sau uciderii unor figuri importante ale reţelei financiare Al’Qaeda în timpul acţiunilor NATO din Afganistan, reţeaua fianciară Al’Qaeda a rezistat după momentul 2001 din următoarele motive:
caracteristica principală a structurii financiare Al’Qaeda este compartimentalizarea financiară – sursele de finanţare sunt separate de celulele operaţionale. Veniturile Al’Qaeda sunt vărsate în conturile centrale, celulele operaţionale păstrându-şi caracterul independent.
Structura organizaţională este foarte bine pusă la punct, membrii de mijloc ai structurilor financiare fiind capabili să ia locul profesioniştilor capturaţi.32
Rezistenţa şi adaptabilitatea grupului este dată de complexitatea structurii financiare a grupului- astfel, odată cu creşterea numărului de arestări din rândurile membrilor Al’Qaeda şi cu sporirea gradului de dificultate în transferurile financiare, reţeaua s-a adaptat prin alterarea structurilor sale.
Recrutarea de agenţi-femei din Afganistan şi Orientul Mijlociu pentru transferurile financiare33 este un element-cheie al supravieţuirii Al’Qaeda – contrar statutului islamist al organizatiei (despre care am vorbit în capitolul precedent), statutat şi în manualu Al’Qaeda, agenţii-femei au devenit foarte importanţi pentru sfera financiară, chiar dacă tabuurile religioase au fost încălcate.
Un raport publicat recent de FBI arată că noua structură Al’Qaeda, atât la nivel operaţional, cât şi la nivel financiar tinde spre o nouă doctrină operaţională: alegerea
ţintelor este diferită şi timpul scurs dintre atentate nu mai poate fi încadrat unul model, duratele fiind extreme de variate.34
Astfel, în perioada de după 11 septembrie, atacurile Al’Qaeda au devenit mai frecvente, comparativ cu perioada de dinainte de 11 septembrie, şi mult mai sângeroase.35
Operaţiunile Al’Qaeda devin din ce în ce mai frecvente, mai răspândite geografic, nu atât de spectaculoase ca cele din 11 septembrie, dar au drept tintă principală distrugerea moralului inamicului
Acest tip de acţiuni alterează structura organizaţională a grupului, pentru acoperirea unei arii geografice cât mai vaste este nevoie deci de o multitudine de celule operative active, dar şi de susţinere financiară şi strategică pentru aceste tipuri de cellule, se ramarcă astfel, după 11 septembrie o lărgire a sferei organizaţionale Al’Qaeda, o descentralizare masivă, celulele acţionând independent, dar pe o bază ideologică comună.
Agenţii operaţionali Al’Qaeda care îi înlocuiesc pe cei arestaţi pot fi catalogaţi ca având o psihologie conflictuală diferită – nu mai este vorba de veteranii luptelor din Afganistan din anii ’80, noii agenţi la nivel de conducere sunt recrutaţi din sistemul de valori al secolului XXI, fiind capabili să se organizeze şi să se plieze mai bine la nivel structural, folosind armele Vestului- educaţia, accesul la informaţie, organizarea informaţională.36
In urma atacurilor de la Madrid, din 2004 si a celor de la Londra, din 2005 au rezultat multe victime, iar dejucarea planurilor de atac din Germania, alaturi de alte posibile atentate, din 2006 si 2007 atesta pregnanta pericolului fenomenului terrorist la nivel European si mondial.
Amploarea si numarul crescand al amenintarilor de acest tip demonstreaza faptul ca fenomenul terorist nu este nici pe departe anihilat, chiar daca unii lideri importanti ai celulelor teroriste sunt arestati sau au cazut victime ale luptei impotrva terorismului.
Datele colectate de Unitatea de lupta impotriva terorismului din cadrul Europol pentru perioada octombrie-decembrie 2005 si pentru anul 2006 cuprindeau un total de 549 de atacuri, 128 de activitati teroriste, 810 suspecti arestati si 303 procese pe rol numai in UE (trebuie sa retinem, insa, ca numarul acestor infractiuni este cu mult mai mare, unele cazuri nefiind insa inca clasate).37, insa, atacurile gruparilor teroriste islamiste in Europa reprezinta un mic procent din cifrele de mai sus.
Cu toate acestea, jumatate din arestari au avut obiect suspecti de terrorism Islamic, cetateni francezi, spanioli, italieni sau olandezi.38
Acesti “euroluptatori”, reprezentantii islamismului in Europa sunt, conform studiului “ Terorismul jihadului in Europa”39 organizati in 28 de retele, au planuit si finalizat 31 de atacuri teroriste in Europa. Numarul lor trece de 242.40
Analize ale MI5 arata faptul ca serviciul britanic se confrunta cu o nebuloasa de grupari teroriste emergente, cu membri gata sa se arunce in aer pentru a ucide cat mai multi civili cu putinta, retele incadrate altor retele, conexiuni in cadrul altor conexiuni si legaturi intre indivizi- dincolo de nivelul continental41, numarul membrilor retelelor teroriste dublandu-se in fiecare an, dupa invazia Irakului din 2003.42
Analiza acestor celule teroriste localizate in Europa, care actionau si planuiau atacuri in sfera europeana a dus la stabilirea unor linii generale de actiune, a unor caracteristici esentiale pentru lupta impotriva terorismului la nivel European.
Din cele 28 de retele studiate, toate din cadrul Al’Qaeda – nu s-a putut stabili un profil clar al euro-luptatorilor, ceea ce reprezinta un mare dezavantaj in lupta impotriva acestui fenomen- “grupurile jihadului european difera foarte mult de cele care actioneaza la nivel mondial”43 – acestea fiind multinationale la exterior, insa omogene in interior – grupurile formate din pakistanezi interactioneaza cu grupurile de pakistanezi, cele de marocani, cu marocanii, libanezii cu libanezii, etc, dar, spre deosebire de reprezentantii jihadului la nivel mondial, celulele teroriste europene sunt formate din indivizi care au fost radicalizati in tara de rezidenta, nu in tara natala44, alaturi de grupuri de co-nationali.45
Acest nou tip de organizare a celulelor teroriste indica si sustine faptul ca recrutarile se fac la nivel de celula, internetul fiind liantul in cadrul acestui process.
In ciuda acestor clasificari, nu putem vorbi insa de un profil al repreznatantilor jihadului European, tipurile de atacuri si de atacatori fiind foarte variate. Unul din lucrurile notabile este insa fapul ca foarte multi din suspectii de terrorism din Europa au fost arestati in trecut pentru activitati criminale minore.
Chiar daca investigatiile atacurilor cu bomba din metroul londonez arata ca atacatorii aveau legaturi cu Pakistanul, actionand sub egida Al’Qaeda – nu trebuie sa uitam ca terorismul European este o parte integrata a fenomenului global, chiar daca tintele alese sunt cele din spatiul European, dar si ca noul val de terorism European include indivizi care s-au radicalizat in societatea europeana, in majoritatea cazurilor fara/sau cu putina experienta de lupta in taberele de antrenament din Extremul Orient.
La aproape 6 ani de la atentatele din 11 septembrie, retelele Al’Qaeda sunt departe de a fi distruse, din contra, noile tendinte ale noului terorism Islamic international atesta contrariul, sustinute de reaparitia taberelor de antrenament la granita dintre Pakistan si Afganistan 46, un no man’s land al acestui grup terrorist.
Reactia Al’Qaeda la razboiul impotriva terorismului s-a manifestat prin doua decizii majore - la ordinul lui Bin Laden, veteranii s-au intors in tarile natale, de unde au continuat organizarea grupurilor si celulelor, asigurandu-se de prezenta organizatiei pe o arie geografica cat mai larga. Cea de-a doua decizie a constat in deschiderea grupului catre “simpatizanti” – conducatorii Al’Qaeda sustinand ideologic si logistic orice grup simpatizant care dorea sa actioneze in numele sau.
Regruparea si reorganizarea celulelor, dar si a gruparii in sine este rapida, conform avertismentelor serviciilor secrete angrenate in lupta impotriva terorismului – astfel, o noua generatie de luptatori i-au inlocuit rapid pe cei disparuti sau capturati de serviciile secrete47, ierarhia a fost refacuta, cadre mai vechi sunt re-activate, actionand ca ofiteri de legatura in Iran, calatorind in Iraq, Pakistan si Afganistan pentru a schimba informatii.
Cu toate acestea, expertul pe probleme de terorism Guido Steinberg, membru al SWP – Institutului German pentru Probleme Internationale si de Securitate sustine faptul ca noul cartier general al Al’Qaeda nu se va putea devolta, reorganizarea urmand a lua o noua forma, care se va indeparta de actuala tendinta, catalogata de Steinberg ca “pakistanizarea Al’qaeda”48
Bruce Hoffmann, expertul American pe probleme de terrorism sustine insa ca organizatia este acum mai puternica decat era in urma cu aproape 6 ani.49
1 Katzman, Kenneth, “Al’Qaeda, Profile and Threat Assessment”, CRS Report for Congress, Order Code RS220049, p.1
2 Idem.
Sayyd Qutb face trecerea de la islam la islamism, fiind văzut ca “fondatorul grupurilor islamice ultra-religioase, violente, jihadi.” Saltul este făcut prin accesibilitatea takfer (excomunicarea) oficialilor statului care pot favoriza valori “pagâne” ca democraţia, drepturile omului ş.a., a structurilor statale care pot implica valori democratice, sau chiar a oamenilor de rând. Scoala lui Sayyd Qutb, o şcoală care îmbină tradiţionalismul deobandi, wahhabi şi salafist cu elemente conflictuale moderne.
Maniera de acţiune a qutbismului este caracterizată prin radicalizarea excesivă – de influenţă wahhabi şi deobandi a islamului, căreia I se adaugă excomunicarea, takfer, ca pretext pentru violenţă şi lovituri de stat.
Qutb introduce un alt tip de islam, un alt tip de musulman, un credincios care încalcă prevederile sacre ale Coranului, prin militantismul excesiv.
Phillipe, Alain, “ Le monde d’islam”, Cayman-Levy, Paris, 2004, p. 167.
.
3 Ibid., p.2
In 1990 Umar abd al-Rahman pleacă în SUA, unde va fi arestat în octombrie 1995 pentru implicarea în atacurile teroriste de la World Trade Center din 1993.
4 Idem, p. 4
5 Ibid., p. 11
6 “Finacier of 9/11 Disappreared in Pakistan”, Press Trust of India, 10 ianuarie, 2002, http://www.rediff.com/us/2002/jan/10ny1.htm
7 Borchgrave, Arnaud de, Interviu pentru Centrul Internaţional de Studii Strategice, 5 februarie, 2004, în Kiser, Steve, “Financing Terror- An Analisys and Simulation for Affecting Al’Qaeda’s Financial Infrastructure”, RAND, California, 2005, p. 35.
8 General Accounting Office, “Review of Studies of the Economic Impact of the September 11 Terrorist Attacks on the World Trade Center”, 29 mai 2002, p.9, http://www.gao.gov/news.items/d02700r.pdf
9 “How Much The War on Terror is Costing Financially?”, Christian Science Monitor, 30 octombrie, 2001, http://www.csiencemonitor /2001/1030/p2s2/usec.html
10 Ibid., p.67
11 Glassius, Miled şi Kaldon, Mary, “ State of Global Civil Society”, London School of Economics, London, 2003, p.233
12 Ibid., p. 27
13 Idem
14 Kiser, Steve, op. cit., p. 81
15 Dolinat, Lou, “ A Focus on Their Smaller Crimes”, Newsday, 5 octombrie, 2001, la: http://www.nynewsday.com/ny-ustech022399567oct05,0,7678824.story
16 Idem
17 Roman, Mar, “Madrid Police Arrest Bombing Suspects”, 10 iunie, 2004, Associated Press, la: http://www.spokesmanreview.com/nation_world/story.asp
18 Karasik, Ted. “Beyond Al-Qaeda: Is There a Nexus Between Terrorists, Organized Crime, and Anti-
Globalization?” RAND Corporation, Santa Monica. 9 February 2004. pg. 77-80.
19 2003 National Money Laundering Strategy. Departments of Treasury and Justice. p. 56. http://www.ustreas.gov/offices/eotffc/publications/ml2003.pdf as of 20 September 2004.
20 Greenberg, Maurice R. “Terrorist Financing: Report of an Independent Task Force
Sponsored by the Council for Foreign Relations.” Council for Foreign Relations. 14 Noiembrie 2002.
http://www.cfr.org/publication.php?id=5080
21 Shore, Adam. “Corruption and Accountability in the Global Economy.” EPIIC Colloquium of
Transformations in the Global Economy: An International Symposium. 1993.
http://www.epiic.com/archives/1993/sympos93/thursday93.html
22 Frank, Allen Dodds and Manuel Perez-Rivas. “Bin Laden’s Global Financial Reach Detailed.” CNN.
26 Septembrie 2001. http://www.cnn.com/2001/US/09/26/inv.drug.money/index.html
23 Kiser, op. cit., p. 95
24 “Enduring Freedom” este operaţiunea militară americană demarată in Afganistan, cu trei obiective principle:
distrugerea taberelor de antrenament şi a infrastructurii Al’Qaeda din Afganistan
capturarea liderilor Al’Qaeda
stoparea acţiunilor teroriste din Afganistan.
http://www.globalsecurity.org/military/library/news2001/mil/010920/usia.01.htm
25 Kiser, Steve, op.cit., p.68
26 Idem
27 Ibid., p.70
28 Kleidman, Daniel şi Mark Hosenball, “Saudi Businessman in financial Connection to 9/11 Hijacker”, Newsweek, 11 noiembrie, 2001, în Kiser, Steve, op.cit, p.71.
29 Gunaratna, op.cit., p. 61
30 Existenţa acestui comitet nu a fost făcută publică decât odată cu declasificarea de către Comisia Natională pentru Atacuri Teroriste impotriva SUA a dosarului atentatelor din 11 septembrie asupra SUA. Cu toate acestea există foarte puţine informaţii despre acest comitet şi acţiunile sale.
Kiser, Steve, op. cit., p. 77
31 Epsten, Mathew, “Opeartions Support System Shutdown”, National Review Online, 4 septembrie, 2003, la: http://www.nationalreview.com/article/comment/comment-epstein.asp
32 Dettmer, Jaime, op.cit., p. 2
33 Kelly, Jack, “Al’Qaeda Fragmented, but Still Deadly”, USA Today, 9 septembrie, 2002, la http://www.usatoday.com/news/2002-09-09/lacover_x.htm
34 FBI- “Al’Qaeda Most Wanted”, la : http://www.fbi.gov/mostwant/terrorist/terabd.htm
35 Idem
36 Kelly, op.cit., p 5
37 - TESAT 2007 – pag 13.
40 Bakker si Teije- Donker – “Jihadi Terrorists in Europe” – in “Bin Laden’s Eurofighters”. Der Spiegel, April 2007
41 Conform declaratiei luiPeter Clarke, seful directiei de lupta impotriva terorismului din cadrul Politiei londoneze – The Economist – “Waiting for Al’Qaeda’s Next Bomb”, May, 2007
42 Ibidem, p.2
46 Conform declaratiei oficiale a Generalului Major Michael Maples, din cadrul DIA – Der Spiegel – aprilie, 2007, “Five years after 9/11, Bin Laden;s Network is back”, p.1
47 Ibidem, p.2
48 Ibid., p.3
49 Idem
